Pseudoștiință și manipulare
Ieri, prin „bunăvoința” Ministrului Sănătății, a intrat în vigoare un ordin al instituției pe care o conduce cu privire la un punctaj traumatic utilizat pentru stabilirea despăgubirilor victimelor accidentelor rutiere.
Pentru a înțelege cât de gravă este situația pentru știința dreptului și pentru victimele vătămate grav, doresc să arăt ce reprezintă acest punctaj și care este valoarea lui științifică.
Pentru început trebuie să înțelegem că stabilirea despăgubirilor victimelor accidentelor rutiere trebuie să se bazeze pe norme de drept civil, întrucât vorbim despre un prejudiciu ce trebuie compensat, prejudiciu evidențiat prin impactul evenimentului traumatic în viața victimei.
Acest punctaj care a căpătat forță juridică cu ajutorul Ministrului Sănătății, reprezintă o pretinsă evaluare a leziunilor traumatice suferite de victimă, dar nu având la bază norme de drept civil, așa cum ar fi normal, din punct de vedere juridic pentru stabilirea prejudiciului, ci norme de drept penal, care privesc autorul faptei, și nu victima acestuia și sunt utilizate exclusiv în scopul încadrării juridice a faptei penale. Mai exact, tabelul traumatic validat prin acest act normativ are la baza un criteriu penal de evaluare a leziunilor traumatice (zilele de îngrijiri medicale), criteriu străin de nevoile dreptului pentru a cunoaște modul în care viața victimei a fost afectată de accident.
Cât privește valoarea științifică a acestui demers, arătăm că prejudiciul suferit de victimă, ce poate avea impact pe o perioadă determinată sau permanent, este reprezentat de deficitul funcțional instalat în viața victimei, cu alte cuvinte de limitarea sau afectarea abilităților/funcției fizice, cu impact și asupra integrității psihice, ce atinge aspecte care privesc viața familială, profesională și socială a acesteia (de exemplu: prejudiciul de agrement, menajer, sexual, dureri fizice și psihice, prejudiciul estetic, etc.).
Întorcându-ne la punctajul traumatic inventat exclusiv pentru mutilarea dreptului la despăgubire a victimelor accidentate grav în evenimente rutiere, arătăm că acesta nu are niciun element comun cu ceea ce am subliniat mai sus, ci transformă perioada de vindecare a țesutului afectat în traumă (Ex: 7 zile pentru piele, „x” zile pentru țesut osos, etc.) în puncte traumatice, cărora le atribuie o valoare în bani. Este mai mult decât evident că raționamentul creării acestui punctaj are la baza o pseudoștiință și nu se identifică, sub nicio formă, cu nevoile științelor juridice de lămurire a modului în care leziunile traumatice produse în accidente rutiere afectează viața victimelor, nu are nicio legătură cu nevoile efective de dezdăunare.
Este interesant de cunoscut cum a apărut acest punctaj traumatic elaborat de anumiți medici legiști. În mod normal, având în vedere rolul medicinei legale de a lămuri știința dreptului ori de câte ori acesta nu poate lămuri anumite aspecte legate de o traumă fizică prin mijloace proprii, un astfel de barem traumatic ar fi trebuit să se nască din inițiativa instituțiilor juridice chemate să soluționeze cauze privind afectarea integrității fizice și psihice în urma unor delicte. În realitate însă, acest barem nu a apărut pentru a lămuri aspecte juridice, așa cum ar fi trebuit, ci pentru a facilita asiguratorilor plata unor sume ridicole pentru despăgubirea victimelor accidentelor rutiere. Acest barem a fost comandat de asiguratori, doar înspre folosul lor, și nu de instituții abilitate din domeniul juridic.
Dar oare acest barem poate ajuta la o echitabilă compensare a victimelor?
Așa cum am arătat, acest barem nu are la bază o analiză științifică a impactului leziunilor traumatice în viața victimei sub aspect funcțional și al duratei de afectare, nici nu urmărește o dezdăunare echitabilă a persoanei prejudiciate, ci cu totul altceva. Cu alte cuvinte un astfel de document nu poate ajuta la aflarea adevărului, întrucât este în contradicție atât cu știința dreptului, cât și cu științele medicale chemate să evidențieze severitatea, durata și modul în care anumite leziuni traumatice afectează viața pacientului.
Pentru a înțelege și mai bine bătaia de joc la adresa victimelor accidentelor de circulație, din spatele acestui pretins document științific, arătăm că cea mai gravă afecțiune este evaluată la 200 de puncte traumatice, echivalentul a cca. 180.000 euro, dacă ne raportăm la salariul minim brut actual. Aici intră, de exemplu traumatismele vertebro-medulare care conduc la paralizie.
Ne întrebăm acum dacă suma de 180.000 euro poate acoperi nevoile de viață, limitările și durerile încercate de victimă. Sub nicio formă!
În raport cu acest aspect arătăm că în primele luni de la suspendarea activității ultimului asigurator trimis în faliment de către ASF, organismul care garantează polițele RCA în sistemul carte verde ( în afara țării) a raportat plăți sau rezerve pentru plăți de daune în cazul a cel puțin 4 dosare cu sume mai mari de 10 milioane de lei/dosar (aproximativ 2 mil. euro/ dosar).
Se poate observa că acest barem traumatologic promovat legislativ, limitează la aproximativ 7-8 % din sumele cuvenite pentru vătămări severe, despăgubirile din România.
Iată cum instituțiile statului, în totală necunoaștere a complexității unor probleme și fără niciun fundament științific sau juridic, fac jocuri murdare ce calcă în picioare valorile statului de drept, nesocotesc nevoile cetățenilor, garantate prin legea RCA și Directiva nr. 103/2009.
Ne-am bucura să vedem Parchetul General că se sesizează din oficiu și încearcă să lămurească atât modul în care a apărut acest barem, cât și modul în care a fost posibil să apară într-un act normativ un astfel de document neștiințific, punând în balanță consecințele deosebit de grave în raport cu drepturile fundamentale și cu activitatea de înfăptuire a justiție în România, crearea unor avantaje nelegale pentru asiguratori, în detrimentul victimelor accidentelor de circulație.