Unde plasăm lipsa de moralitate ?
În tot mai multe dosare ce privesc victimele accidentelor de circulație apar puncte de vedere, solicitări, din partea avocaților reprezentanților pieței de asigurări, fie că vorbim de asigurători sau de organismele de garantare, prin care se încearcă devierea cursului procesului și descalificarea acțiunii victimei, metodă ce denotă cel puțin o lipsă de moralitate.
Azi, de exemplu, am aflat că la o instanță din București, avocatul cu pricina a invocat o excepție privind lipsa calității în proces a clientului său, pe motiv că autorul accidentului, a cărui obligație de despăgubire o preia asigurătorul, a săvârșit fapta (evenimentul rutier) cu intenție și nu din culpă.
Deși legea ce reglementează răspunderea civilă auto prevede foarte clar că în astfel de cazuri asigurătorul acoperă prejudiciul și are drept de regres împotriva autorului evenimentului rutier, iată că anumiți asigurători, prin diverși avocați, încearcă să scapte de astfel de cauze prin procedee mizerabile.
Mai mult, sintagma ”accident de vehicul” este definită în legea RCA, ca: eveniment în care a fost implicat cel puţin un vehicul în urma căruia au rezultat prejudicii materiale şi/sau vătămarea sănătăţii şi a integrităţii corporale ori decesul uneia sau mai multor persone.
Totodată asigurarea RCA se încheie pentru un vehicul supus înmatriculării, de către proprietarul acestuia. Cine conduce vehiculul la un moment dat și forma de vinovăție cu care acesta săvârșește o anumită faptă, nu fac obiectul analizei și implicit al despăgubii conform legislației specifice accidentelor auto.
Concluzie: lucrurile sunt clare, expres prevăzute de lege și nu comportă interpretări, chiar și juridice.
M-am tot gândit, în decursul timpului, cine născocește astfel de metode abjecte? Este vorba de avocat, cel care are obligații prefesionale ce țin de identificarea soluțiilor optime, dar legale, de reprezentare a intereselor clientului său, sau asigurătorul, cel care își dorește, cu orice chip, să facă profit.
Un lucru este cert. Indiferent care, din cele două părți, utilizează astfel de metode imorale prin care încearcă inclusiv să inducă în eroare instanța de judecată și prin care încalcă principiul de bază al aflării adevărului în cauză, un astfel de comportament ar trebui sancționat atât de instanță, cât și de societate.
Ar trebui cunoscute persoanele care înțeleg să-și desfășoare activitatea, utilizând astfel de metode josnice, pentru ca viitori clienți ai acestora, să știe cu cine au de a face.
Această problemă face obiectul unui subcapitol din ghidul de informare a victimelor accidentelor de circulație, lucrare pe care AVAC o va publica în cel mai scurt timp.