Accesul liber la justiție pentru victimele accidentelor rutiere
Despăgubirea victimelor accidentelor de circulație presupune în marea majoritate a cazurilor depunerea unei acțiuni în instanță.
Deși ar părea un demers la îndemâna oricui și nu ar trebui să existe piedici pentru valorificarea drepturilor la integritate fizică și psihică, sunt anumiți judecători care condiționează admiterea acțiunii de plata unei taxe de timbru calculată ca și cum victima și-ar valorifica un drept patrimonial.
Legislația, doctrina și jurisprudența arată foarte clar că dreptul la viață, la integritate fizică și la integritate psihică reprezintă drepturi personale nepatrimoniale.
ICCJ s-a pronunțat prin Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008, în sensul lămuririi aspectelor ce privesc caracterul patrimonial sau nepatrimonial al unei acțiuni.
Astfel se arată :
“Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac.
…
Ca atare, se poate afirma că dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție ”transferă” caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță.
…
Un drept are caracter personal, fără conținut economic și, prin urmare, neevaluabil în bani, atunci când este strâns legat de persoană, servind la individualizarea acesteia în cadrul societății sau al familiei: dreptul la viață, la sănătate și integritate fizică și morală, la libertate, la onoare, cinste, reputație, dreptul la nume și la domiciliu etc.”
Totodată Codul Civil prevede în art. 66 : ”Orice acte care au ca obiect conferirea unei valori patrimoniale corpului uman, elementelor sau produselor sale sunt lovite de nulitate absolută.”
Concluzia nu poate fi decât în sensul că anumiți judecători evaluează eronat caracterul acțiunilor și implicit a litigiilor pe care le au de soluționat.
Este cert că această situație trebuie să înceteze cât mai curând.