Cutremur în piaţa asigurărilor !!!

Cine urmăreṣte scoaterea din piată a peste 80 % din societăţile de brokeraj în asigurări ?
Extras dintr-un material depus la ASF de un număr de 43 brokeri de asigurare în data de 3 noiembrie.
…………………..
“Analizând proiectul de normă privind autorizarea ṣi funcţionarea brokerilor de asigurare aflat până în data de 03 Noiembrie 2014 în consultare publică, un grup de brokeri de asigurare direct vizați de această propunere ṣi care semnează prezenta adresă, vă aduce la cunoṣtinţă următoarele:
Cele două modificări substanţiale privind obţinerea ṣi menţinerea autorizaţiei de funcţionare, respectiv:
• Obligativitatea constituirii unui capital social subscris ṣi vărsat în formă bănească, a cărui valoare nu poate fi mai mică de 250.000 ron;
• Asigurarea unei capacităţi financiare (fonduri proprii) care în permanenţă să fie la nivelul de 4 % din suma primelor anuale intermediate, dar nu mai puţin de 15.000 eur,
constituie prevederi care produc cert, direct și imediat derapaje majore în sistemul asigurărilor, ducând la dizolvarea a cel puţin 2/3 din piaţa de brokeraj ṣi totodată reprezintă măsuri ce nu au aplicabilitate pentru domeniul nostru de activitate. În acest sens, pentru a vă prezenta ṣi a susţine argumentele noastre de o manieră completă și constructivă, bazată pe dialog, apreciem că se impune și vă solicităm respectuos o întrevedere cu domnul preṣedinte Miṣu Negriţoiu, la care să participe ṣi lucrătorii ASF implicaţi în acest proiect de normă.
ARGUMENTE:
Atât constituirea unui capital social de o astfel de valoare (de 10 ori mai mare decât capitalul social actual), cât ṣi asigurarea unei capacităţi financiare (fonduri proprii), având o valoare de minim trei ori mai mare decât actualul capital social, reprezină mijloace de garantare specifice entităţilor finaciare bancare sau non-bancare care gestionează sume de bani provenite de la consumatori/clienţi, și nu se regăsesc în specificul activității noastre de brokeraj.
1. Capitalul social. Dacă se încearcă alinierea la nivelul de capital social necesar pentru entităţile din sectorul finaciar non-bancar, respeciv SSIF, IFN, societati de leasing, acest lucru nu se poate realiza prin impunere legislativă, întrucât între entităţile amintite ṣi brokerul de asigurare există diferenţe substanţiale, care scot din sfera garanţiilor pe brokerii de asigurări. Din acest motiv, o astfel de impunere nu poate fi decât abuzivă ṣi implicit ilegală, de natură să intervină brutal în conținutul activității noastre. Există două diferenţe hotărâtoare între societăţile financiare non-bancare ṣi brokerul de asigurare ṣi anume:
I. Toate societăţile non-bancare sunt părţi în contractele pe care le încheie cu clienţii/consumatorii, contracte ce fac obiectul reglementărilor speciale ASF, având drepturi ṣi obligaţii asumate ṣi totodată o răspundere direct, imediată. (ex: contract de împrumut, de leasing, etc.) În cazul brokerilor de asigurare, aceṣtia nu sunt parte în contractele de asigurare, neavând obligaţii în acest sens. Părţile contractului de asigurare sunt asiguratorii, asiguraţii ṣi dacă e cazul, contractanţii ṣi beneficiarii asigurărilor. Brokerii sunt simplii intermediari.
II. Toate societăţile finaciare non-bancare au atribuţiuni ṣi în a gestiona/ a administra/a gospodări banii clienţilor/consumatorilor, aspect ce impune, atât în legislaţia internă cât si cea comunitară, reguli stricte ṣi mai ales garanţii corelate cu acest tip de activitate. În cazul brokerilor de asigurare, aceṣtia nu au niciun fel de atribuţiuni în a gestiona/a administra/a gospodări banii clienţilor/consumatorilor.
În sensul celor de mai sus, susţinem ferm că orice impunere de constituire de capital social mărit pentru această entitate este abuzivă, discriminatorie și impune restricții nejustificate privind accesul la practicarea acestei profesii.
2. Capacitate financiară (fonduri proprii). Explicaţiile de mai sus sunt aplicabile ṣi în cazul fondurilor proprii. În plus, dacă s-au avut în vedere prevederile IMD1 sau IMD2, argumentăm că încă din anul 2005, CSA a luat măsuri de protecţie a clienţilor pentru situaţiile de incapacitate a intermediarilor de a transfera banii către asiguratori, îmbrăţiṣând chiar două din cele 4 posibile variante propuse de Directiva UE, una fiind obligatorie. Implementarea unei a treia măsuri ar fi excesivă ṣi ar trebui să existe argumente solide ṣi desigur un studiu prealabil de impact. Ṣi în acest caz arătăm că propunerea ASF nu are un fundament. Ne întrebăm cine îṣi asumă răspunderea, dacă prin astfel de metode sunt create prejudicii majore, iar norma este găsită a fi nelegală ?
3. Justificarea unui act juridic. Pentru ca o instituţie să adopte un act normativ este obligatoriu să fie îndeplinite mai multe condiţii. În primul rând un act normativ nu poate să ia naṣtere decât ca o necesitate socio-economică sau juridică. Pentru a arăta necesitatea, emitentul trebuie să argumenteze solid ṣi să găsească forma cea mai potrivită astfel încât norma să reprezinte un pas înainte, ṣi nicidecum să afecteze persoanele care, în conditii normale, respectă legea. Totodată este obligatorie efectuarea unui studiu prealabil de impact, întrucât norma în cauză are o componentă socio-economică semnificativă. Atunci când o normă afectează persoane care respectă legea ṣi care reprezintă un plus pentru economie ṣi societate, măsurile restrictive impuse de normă trebuie să fie justificate de existenţa unor situaţii grave, fără precedent, ce trebuie obligatoriu corectate, cu eventuale despăgubiri ale celor afectaţi. În cazul de faţă chiar ASF aduce în discuţie un procent de peste 50 % din numărul societăţilor de brokeraj care ar dispărea prin implementarea normei în forma propusă, societaţi de care depind mii de oameni care probabil au credite, copii de crescut sau alte obligaţii. Din calculele noastre procentul depăṣeṣte 70 %, iar UNSICAR, prin vocea unui membru al Consiliului Director, arată că numai 20 de brokeri ar rămâne în piaţă.
În comunicatul apărut pe site-ul ASF în data de 30.10.2014 – Precizările A.S.F. cu privire la proiectul de Normă privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare , se arată că “Această ultimă măsură reprezintă şi un instrument de intervenţie în cazul manifestării unor factori de risc la nivelul brokerilor de asigurări precum calitatea scăzută a serviciilor, vânzarea frauduloasă (mis-selling) sau riscurile operaţionale – aferente proceselor de vânzare, modului de administrare a portofoliului de asigurări şi de administrare a banilor clienţilor.”
Din acest comunicat se poate trage concluzia că în prezent există probleme majore ce impun, ca ultimă măsură, soluţii drastice pentru reducerea riscului la nivelul brokerilor. Problemele sunt generate de:
calitatea scăzută a serviciilor – pentru creṣterea nivelului de pregătire profesională există cursuri finalizate cu teste în cadrul IMA impuse forţei de vânzare a brokerilor. Dacă situaţia era atât de gravă, acest lucru se vedea din rezultatul testelor ṣi se propuneau măsuri. Mai mult, orice prejudiciu cauzat pe probleme profesionale constituie risc asigurat pe poliţa de răspundere civilă profesională care este obligatorie ṣi care acoperă riscuri de peste un million de euro. Din aceste considerente arătăm că argumentul “calitatea scăzută a serviciilor “ nu poate fi luat în calcul ca fiind o situaţie gravă ce impune astfel de reguli;
vânzarea frauduloasă – dacă situaţia era atât de gravă trebuia să avem comunicate din partea ASF/ ASIGURATORILOR cu privire la aceste aspecte ṣi totodată o mulţime de dosare penale în cercetare la organele competente. Procentul brokerilor implicaţi ar trebui să fie foarte mare, semnificativ. Mai mult, nu avem nici o statistică a brokerilor cu probleme (reclamaţii, suspiciuni de fraudă, fraudă, etc.), dar, din contra, avem prea multe societăți de asigurare cu probleme. Pentru cei care se îndeletnicesc cu astfel de activităţi există legislaţie specială penală, care relementează ṣi sancţionează drastic astfel de fapte. Din câte cunoaṣtem, cele mai multe probleme în emiterea ṣi decontarea poliţelor provin de la asistenţii în brokeraj ṣi agenții de asigurare, entităţi care nu au o pregătire profesională deosebită ṣi nu sunt supuse controlului direct al ASF. Un risc crescut impune autorităţii să modifice normele în a reglementa ṣi controla toate posibilele canale care generează risc. Reducerea numărului de brokeri nu face decât să crească expunerea pe piață față de asistenții în brokeraj și față de agenții de asigurare, care sunt cu atât mai greu de controlat și, eventual, de tras la răspundere – după cum v-am expus mai sus.
riscuri operaţionale – conceptul de risc operaţional a devenit cunoscut ṣi în România la începutul anilor 2000, mai ales în sistemul bancar. În asigurări se poate vorbi de risc operaţional în cazul societăţilor de asigurare. Pentru brokerii de asigurare, având în vedere activitatea restrânsă, limitată la intermedierea contractelor de asigurare, riscul operaţional este mult limitat ṣi nu poate fi considerat un factor esenţial în stabilitatea entităţii ṣi mai cu seama în stabilitatea pieței. Acest risc nicidecum nu poate reprezenta o situaţie exceptională, care să justifice măsuri fără precedent în piaţă.
Constatăm că multe din propunerile sau argumentele ASF suprapun aspecte specifice băncilor sau instituţiilor finaciare non-bancare cu cele legate de asigurări. Din păcate, acestea au particularităţile lor ṣi nu se pot introduce, indiferent de cât se doreṣte, în aceeaṣi categorie.
………………………”