Lovituri sub centură în lipsa combatanţilor…
Aceasta este abordarea celor care sunt implicaţi direct sau indirect în identificarea ṣi rezolvarea problemelor din piaţa asigurărilor auto.
Probleme precum poliţe false, refuzul plăţii depăgubirilor, încărcarea devizelor de reparaţie de către unitaţile de profil, călcarea în picioare a drepturilor persoanelor vătămate, onorarii avocaţiale imense, fac subiectul unor materiale apărute tot mai des în presă la solicitarea unora sau altora din cei care au anumite interese în acest segment de piaţă.
Cine sunt combatanţii ?
Asiguratorii pe de o parte ṣi service-urile auto, asiguraţii ṣi beneficiarii asigurărilor, pe de altă parte.
Nu am văzut din păcate nici o dezbatere între specialiṣti cu argumente solide pentru identificarea de soluţii în vederea rezolvării actualelor neajunsuri.
În esenţă avem două aspecte de analizat ṣi anume: veniturile asiguratorilor din produse auto, despre care nu trebuie să uităm că sunt realizate pe baza principiului mutualităţii, ṣi daunele auto.
Din păcate ambele aspecte sunt afectate, într-o măsură importantă, de fraude, atât interne, cât ṣi externe. Cum sunt fraudaţi asiguratorii la emiterea poliţelor ? Simplu. Sunt reţele de falsificatori de poliţe, sau intermediari care încadrează asiguratul în mod fraudulos în clase de bonus, de reduceri sau efectiv în altă categorie de utilizare, etc. (ex: un lucrător în agricultură devine, la emiterea poliţei, bugetar sau pensionar; un taximetrist utilizează maṣina numai în interes personal, deṣi în realitate, cu acel vehicul îṣi câṣtigă existenţa, etc.). Mai există ṣi intermediari care depun numai parţial sumele încasate din vânzarea asigurărilor. În aceste condiţii masa veniturilor asiguratorilor este grav afectată.
Legat de daune, fraudele se cunosc mult mai bine ṣi sunt din păcate atât externe, cât ṣi interne, raportat la asiguratori.
Atunci când te confrunţi, ca asigurator, cu fraude, încerci să minimizezi pierderile astfel încât activitatea globală să nu fie afectată. Nu ai însă dreptul de a refuza pe bandă rulantă dosare de despăgubire pe motiv că evenimentul nu s-a produs, sau eu ṣtiu ce altă explicaţie, încălcând astfel grosolan dreptul la despăgubire al unor cetăţeni de bună credinţă.
Totodată nu poţi desconsidera drepturilor persoanelor vătămate prin oferirea unor despăgubiri jignitoare sau prin încercarea, în faţa instanţelor, de a minimiza importanţa unei evaluări corecte ṣi obiective a daunelor.
Onorariile avocaţiale, reprezentând procente din despăgubire, nu sunt suportate de asigurator ci de persoana păgubită. Dacă se practică onorarii ce reprezintă procente mari din despăgubire, acest aspect ţine exclusiv de naivitatea sau lipsa de soluţii a celor în drept a fi despăgubiţi. În aceste cazuri putem vorbi eventual de moralitate, referindu-ne la avocaţi, dar nu de aspecte ce influenteaza bugetul asiguratorilor sau capacitatea lor de despăgubire.
Până nu avem soluţii reale de creṣtere a veniturilor ṣi limitare a fraudelor ṣi nu doar speculaţii menite să justifice eventuale creṣteri de preţuri sau limitări de despăgubire, consider că orice discuţie fără fond e menită să inducă în eroare ṣi nicidecum să rezolve problemele existente.